Sanatate si Boala

Dintre cele un milion si jumătate de specii de animale de pe planetă, omul este ultimul pe scara evolutiei. Lupta sa pentru existentă nu a fost doar aceea dusă împotriva animalelor mai puternice decât el, o luptă de apărare, o luptă pentru hrană, etc., ci si o luptă împotriva durerii si a bolilor. Gresit s-a crezut că omul timpurilor primitive s-ar fi bucurat de o sănătate desăvârsită si de o rezistentă mare fată de boli. Acest mit s-a spulberat odată cu descoperirea documentelor privind istoria multimilenară a omului; atunci au apărut si informatiile asupra bolilor si chiar ideea de "contagiune".

De fapt, atât animalele cât şi plantele se îmbolnăvesc. Cum ar putea ca omul, produs al aceleiaşi naturi şi supus aceloraşi legi biologice, să facă excepţie în acest domeniu?

În natură există legi profunde ce nu pot fi dezvăluite şi înţelese decât după îndelungate cercetări, după atente şi stăruitoare aproprieri de domeniul respectiv. Iată de ce a trebuit să treacă mulţi ani pentru a înţelege că natura este unică, în interiorul ei plantele şi animalele trăind după legi proprii de interacţiune cu mediul înconjurător.

Schimbul permanent de energie şi materie este legea primordială a vieţii şi se desfăşoară cu scopul de a menţine un echilibru complex între vieţuitoare şi mediul exterior, între componentele energetice proprii sau între sistemele lor de organizare.

Acest echilibru perfect poate defini starea de sănătate a plantelor, animalelor şi implicit a omului.
Filozoful Hans Georg Gadamer din Heidelberg numeşte starea în care toate energiile sunt funcţionale şi armonizate ,"sănătate ascunsă". Sintagma exprimă faptul că sănătatea există când nu suntem conştienţi de stările şi senzaţiile pe care le produce. Pe scurt: cine este sănătos nu se gândeşte la sănătate.

Orice modificare întâmplătoare sau voită a acestei legi atrage după sine un dezechilibru care apare între om şi mediul exterior, între componentele energetice ale sale sau între sistemele de organizare ale fiinţei umane, dezechilibru pe care noi îl numim BOALĂ.

O persoană sănătoasă poate fi caracterizată ca un echilibru complex între aspectele mentale, fizice şi spirituale, care sunt integrate în, şi direct influenţate de factorii de mediu şi sociali.

Astăzi, mai mult ca niciodată, se resimte ritmul alert al tehnologizării şi pulsul unei vieţi stresante. Este firesc ca asupra organismului uman să acţioneze în aceste condiţii, cumulativ, factorii poluanţi şi factorii de risc, care să determine îmbolnăviri.

Stresul este o parte din moştenirea noastră evolutivă. Solicitările vieţii de zi cu zi fac din ce în ce mai dificilă evitarea efectelor psihologice negative care par să fie parte integrantă a existenţei noastre. Indiferent despre ce este vorba - costul crescut al vieţii, poluarea sonică, a aerului, apei şi a solului, neplăcerile emoţionale de acasă sau violenţa neprevăzută - cei mai mulţi dintre noi întimpinăm greutăţi în atingerea unui echilibru interior satisfăcător şi, ca urmare, suntem expuşi factorilor de stres  negativ. Pe lângă componenta psihologică, stresul ne influenţează şi din punct de vedere fiziologic, subminându-ne sistemul imunitar şi starea de sănătate şi ducând la tulburări ca hipertensiunea, boala cardiacă şi accidentul vascular.

Dialogul, conversaţia cu noi înşine, e de obicei neglijată, sau chiar omisă în perioada premergătoare îmbolnăvirii. Semnalele dureroase sau indispoziţiile nu sunt luate în seamă, până când prejudiciul devine atât de important încât a face pe surdul sau a refula simptomele nu mai ajută la nimic. Zonele viscerale care ne provoacă un disconfort sunt pedepsite, ne supărăm pe ele, le tratăm cu dispreţ, le retragem solicitudinea noastră până ce, în final, se deteriorează. Suferinţele psihice sunt anesteziate cu tablete, cu alcool sau printr-o activitate febrilă, până când îşi găsesc o expresie masivă într-o boală somatică ce nu mai poate fi trecută cu vederea. Toate acestea exemplifică întreruperea dialogului cu sine, fenomen foarte des întâlnit.

Practic, sănătatea se degradează treptat - nimeni nu devine bolnav cronic peste noapte - astfel încât organismul are nevoie de timp pentru a-şi recăpăta echilibrul.

Omul, de la începuturile existenţei sale a avut de luptat cu bolile. Dar, aşa cum a găsit în natură mijloacele de satisfacere a necesităţilor legate de viaţa sa, la fel a găsit şi mijloace de apărare sau vindecare a bolilor. De la începutul existenţei sale a folosit plantele ca alimente şi ca medicamente. Folosirea plantelor şi legumelor în scop terapeutic s-a transmis de-a lungul mileniilor, acestea fiind folosite intens şi uneori aproape în exclusivitate, până la începutul secolului XX, când încep să apară într-un ritm rapid medicamentele chimice de sinteză.

Treptat, multe dintre medicamentele care au cucerit atât de repede lumea modernă a "secolului vitezei" au dezvăluit existenţa reversului: toxicitate, efecte secundare, apariţia unor tulpini microbiene rezistente, stricând echilibrul ecologic om -  microorganisme. Cercetările în specialitate arată că principiile izolate din plante sau reproduse sintetic, nu au aceeaşi valoare, aceeaşi intensitate ca a extractului sau a produsului vegetal integral, deoarece în plantă principiile active nu sunt singure, ci se găsesc în cadrul unui întreg complex activ în care componentele se condiţionează reciproc, fiecare cu aportul ei la efectul global al plantei înseşi.

Această metodă de folosire a plantelor în terapia bolilor este benefică prin mai multe tipuri de acţiuni: prin aport de minerale, vitamine, aminoacizi, lipide, glucide, proteine, etc.; prin stimularea reactivităţii organismului; prin efect tonic local.

Remediile naturale provin din mediul înconjurător, aşa cum ni le oferă mama natură: alimente, plante, minerale, acizi, baze, săruri, ape minerale, etc.. Acupunctura, presopunctura, masajul, exerciţiul fizic, curele balneare sunt metode care se bazează pe forţele proprii ale organismului, pe capacitatea acestuia de a putea fi dirijat în reacţii.

Un obstacol în folosirea terapiei naturale este mentalitatea în care s-a format medicul alopat, pentru că în multe facultăţi de medicină nu există un curs de informare asupra tuturor metodelor terapeutice.

Pledoaria pentru terapia naturală nu înseamnă un conflict cu medicina alopată. Dorim o terapeutica ideală, în care toate metodele existente până acum la îndemâna omului să fie învăţate, cunoscute şi aplicate în funcţie de indicaţiile, limitele şi posibilităţile lor, spre binele bolnavului (Dr. Pavel Chirilă şi colab.; Dr. Jean Valnet; Tamara Păunescu şi colab.; Ann Gillanders; Agatha Thrash & Calvin Trash; Margaret Minker; Dr.Biolog Viorica Vintilă).